Rezumat: Aspectele referitoare la răspundere în materia dreptului comercial, în general, și ale dreptului societar, în special, prin raportare la prevederile de drept comun în materie civilă, ridică o serie de întrebări în legătură cu entitățile și persoanele care sunt chemate să răspundă pentru faptele unei persoane juridice.
Doctrina și jurisprudența, internă și internațională, a conturat, de-a lungul timpului, o serie de reguli, principii și teorii privitoare la răspunderea în cadrul unui grup de societăți. Astfel de mecanisme juridice au fost dezvoltate în statele Vest-Europene după Al II-lea Război Mondial, în timp ce în statele centrale și Est-Europene s-a derulat o activitate intensă de modernizare a legislației societare după anii `90. Între 2000 și 2010 majoritatea țărilor din fostul bloc comunist au legiferat reguli prin care, în anumite situații, să fie exceptată regula generală a răspunderii personale a societății[1].
Spre exemplu, instituția de drept comun a abuzului de drept[2], poate să aibă valențe diferite. În materie societară se poate manifesta inclusiv sub forma abuzului de drept decizional, astfel încât faptele și acțiunile societății să fie deturnate de la interesul societar și să aparțină în realitate unor alte entități, care vor trebui să răspundă pentru eventualele prejudicii create.
Răspunderea alter ego, ale cărei aplicații le găsim și în legislația internă, fiind confirmate și de jurisprudență, se poate regăsi îndeosebi în raporturile juridice dintre o societate-mamă și o subsidiară.
Nu în ultimul rând, doctrina piercing the corporate veil[3], închide cercul, fiind un remediu ce poate fi aplicat de instanțe pentru atragerea răspunderii altor entități sau persoane pentru fapte ale unei societăți utilizate doar ca interpus pentru ascunderea anumitor acțiuni.
Cuvinte-cheie: răspundere civilă, societate-mamă, filială, răspundere limitată, pierderea beneficiului răspunderii limitate, doctrina alter ego.
Abstract: Aspects of torts in matters of commercial law in general and of company law in particular in relation to the provisions of ordinary civil law raises a series of questions concerning the entities and persons who can be liable for the deeds of legal entities.
Doctrine and jurisprudence, internal and international, has over time shaped a number of rules, principles and theories of torts within a group of companies. Such legal mechanisms have been developed in the West European countries after the Second World War, while in the Central and Eastern European countries an intensive activity of modernizing the companies legislation has been carried out since the 1990s. Between 2000 and 2010, most countries in the former communist bloc have enacted rules that exempt the general rule of company’s responsibility in certain situations.
For example, the common law provision of abuse of law may have different valences. In corporate matters it can also be manifested in the form of abuse of the right of decision, so that the deeds and actions of the company are diverted from the corporate interest and in fact belong to other entities, which will have to answer for the possible damages created.
The liability of the alter ego, whose application we find in domestic law, as confirmed by case-law, can be found in particular in the legal relationship between a parent company and a subsidiary.
Last but not least, the corporate veil piercing doctrine closes the circle, being a remedy that can be applied by courts to held liable other entities or persons for the deeds of a company used only as interposed to hide certain actions.
Key-words: torts, parent company, subsidiary, limited liability, piercing the corporate veil, alter ego doctrine.
[1] Pentru analiza instituției răspunderii societății-mamă, a se vedea în doctrina: St. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților. Comentariu pe articole, Ediția 5, Editura C. H. Beck, București, 2014, p. 700; S. Bodu, Tratat de drept societar, vol. I, Ed. Rosetti International, București, 2015, p. 283; S. Bodu, Tratat de drept societar, vol. II, Ed. Rosetti International, București, 2015, p. 27; St. D. Cărpenaru, Tratat de drept commercial român, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p.187; I. Turcu, M. Botină, Dreptul afacerilor. Intreprinderii, Vol. I., Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 21; L. Tuleașcă, Drept Comercial. Comercianții, Ed. Universul Juridic București, 2018, p. 239-243; Ioan Șchiau, Titus Prescure, Legea societăților comerciale nr. 31/1990. Analize și comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, 2007, p. 576; C. Cucu, M. Gavriș, C.G. Bădoiu, C. Haraga, Legea societăților comerciale nr. 31/1990. Doctrină, jurisprudență, decizii ale Curții Constituționale, adnotări, Editura Hamangiu, 2007; M. P. Popescu, Abuzul de drept în societățile anonime, Revista de drept comercial și studii economice, 1942; S. Bodu, Abuzul de dreptul de vot, în „Revista Română De Drept Al Afacerilor” nr. 9/2015, disponibil online : www.sintact.ro; M. C. Popa, Grupurile de societăți, Ed. C.H. Beck, București, 2011; Gh. Piperea, Personalitatea juridică și limitarea răspunderii în Noul Cod Civil. Sfărșitul unui mit, disponibil online: http://www.curieruljudiciar.ro/2011/12/07/personalitatea-juridica-si-limitarea-raspunderii-in-noul-cod-civil-sfarsitul-unui-mit
[2] Pentru analiza instituției abuzului de drept, a se vedea, spre exemplu, în doctrina: O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept Civil. Partea generală în reglementarea noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p.126-136; G. Boroi, C. A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 65-67; C. Vlădescu, Abuzul de drept în reglementarea Noului Cod Civil, disponibil online: https://www.juridice.ro/170850/abuzul-de-drept-in-reglementarea-noului-cod-civil.html ; L. Săuleanu, Exercitarea abuzivă a dreptului de vot. Abuzul de majoritate și abuzul de minoritate, disponibil online: https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/A04SauleanuLucian.pdf; T. Patancius, Despre abuzul de drept și obligația exercitării drepturilor procesuale cu bună-credință, disponibil online: https://www.juridice.ro/329229/despre-abuzul-de-drept-si-obligatia-exercitarii-drepturilor-procesuale-cu-buna-credinta.html
[3] Pentru analiza acestei „doctrine”, a se vedea: C. Jessel-Holst, Piercing the corporate veil - recent romanian and comparative legal experiences, în Revista Romana de Drept al Afacerilor, nr. 9/2007.
